Cristian David: Achiziţia din 2006 a Loganurilor, angajată de Blaga, Ager Leasing avea probleme
Secvenţe din interviul acordat de ministrul Internelor şi Reformei Administrative, Cristian David, agenţiei MEDIAFAX, în legătură cu procedura de achiziţie a autospecialelor pentru Poliţie. Interviul integral aici
(...)
Rep.: O altă problemă a MIRA redată de presă este acel contract de achiziţii de maşini de poliţie, având în vedere că şi-n 2006 s-au achiziţionat la preţul de 12.000 de euro, dublu faţă de preţul fabricii, în condiţiile în care nu erau prevăzute şi costurile dotărilor suplimentare. Ce recomandă această firmă de Poliţia o tot alege?
C.D. Nu o recomandă nimic, dacă mă întrebaţi pe mine. Cred că sunt cel mai în măsură să spun că am fost împotriva acestui contract de la bun început, drept pentru care nu văd în ce fel aş putea fi asociat cu o formă de recomandare a acestei firme. Dimpotrivă.
Firma respectivă nu este abonată doar la Ministerul de Interne şi o simplă verificare şi a altor structuri din administraţie va identica unde mai au abonament cei de la Ager Leasing. În ceea ce priveşte Ministerul de Interne, lucrurile au fost foarte clare.
Procedura privind această achiziţie în sistem leasing a autospecialelor pentru poliţie a fost începută în anul 2006, atunci cât ordonatorul principal de credite era ministrul de atunci Vasile Blaga. Procedura a fost declanşată în 2006 şi ea şi-a urmat cursul firesc. Creditul de angajament şi procedurile privind selecţia firmei câştigătoare au urmat, ca o consecinţă normală, pe calea legală, a declanşării acestei proceduri. Ceea ce mi-a rămas mie să fac a fost doar urmărirea modului în care această procedură se finalizează. Repet, nu am angajat această achiziţie, nu am o problemă de oportunitate, dar lucrurile trebuie să fie clare din punct de vedere al responsabilităţii care revine fiecăruia.
Rep.: Unul dintre argumentele referitoare la preţul autoturismelor Logan a fost si cel legat de faptul ca prin "dotări" se înţelege, de fapt, aparatura specifică- truse criminalistice, etiloteste. Dacă în cazul acestora e mai greu sa facem o comparaţie in ceea ce priveşte preţul, când este vorba despre triunghi reflectorizant, stingător, trusă medicală, preţul vehiculat este de o mie de euro, adică mult peste preţul pieţei. Care este explicaţia pentru această situaţie?
C.D.: Trebuie să lămurim şi aici lucrurile. La momentul în care s-a plecat în această achiziţie au fost făcute două pachete diferite. Unul priveşte maşina propriu-zisă, iar cel de-al doilea priveşte dotarea. Dotarea este specifică fiecărei structuri din cadrul poliţiei, pentru că nu vorbim doar de poliţia rutieră, ci vorbim şi de poliţia rurală, vorbim şi de structurile de crimă organizată.
Fiecare structură din cadrul poliţiei şi-a specificat dotările de care are nevoie pentru realizarea sarcinilor operative pe care le are, respectiv nu toate loturile de autospeciale au acelaşi tip de dotare, fiind firesc ca poliţia rutieră să aibă cu totul şi cu totul altă dotare decât crima organizată. Măcar - dacă o luăm în cel mai simplu şi relevant exemplu - radarul şi etilotestul, pentru testarea şoferilor care au consumat sau nu băuturi alcoolice. Evident această dotare nu este necesară pentru alte structuri ale poliţiei. Deci nu se pune problema dacă este sau nu necesară dotarea pentru munca operativă pe aceste autospeciale. Este evident necesară, pentru că altfel cum şi-ar putea face treaba structurile de poliţie, dacă nu ar avea o dotare corespunzătoare.
Dotarea este necesară, dar această dotare trebuie să fie achiziţionată la un preţ corect. Noi vorbim nu de faptul dacă este sau nu nevoie de dotare, ci vorbim dacă această dotare a fost achiziţionată în condiţii de transparenţă cu privire la modul în care s-a desfăşurat licitaţia şi vorbim de o gestiune economică eficientă a banilor care au fost alocaţi pentru poliţie din punct de vedere al preţului. Iar preţul, evident, este cu mult peste preţul pieţei, chestiune pe care am adus-o la cunoştinţa poliţiei cu multă vreme înaintea finalizării acestei proceduri.
Din punct de vedere al procedurilor privind desfăşurarea unei licitaţii, nicio altă autoritate nu poate interveni în procedură înainte de soluţionarea de către comisia de licitaţie a acestei proceduri, pentru că ar fi o pronunţare ante factum. Orice intervenţie din partea oricărei autorităţi, inclusiv a mea, într-o procedură derulată de un ordonator de credite, ar fi interpretată din punct de vedere al legii ca o interferare cu procedura aflată în derulare. Ordonatorul de credite este Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Cum ar fi fost ca eu să intervin şi să spun: "Nu cred că preţurile de la firma aia sunt bune, sunt mai bune preţurile de la firma cealaltă". Acest lucru ar contraveni legii privind desfăşurarea achiziţiilor publice. Evident că, dacă s-ar crea o astfel de premisă, ea ar deschide calea oricărui abuz, pentru că oricine ar putea interveni în timpul unei licitaţii şi ar putea să ridice suspiciuni sau să facă observaţiile cu privire la preţurile unei firme, favorizând implicit o altă firmă. S-ar pune la îndoială întregul sistem de transparenţă, de echidistanţă a procedurilor privind achiziţiile publice. Este un non-sens să ne imaginăm că cineva poate interveni într-o procedură, dacă privim cu rigoare asupra legii privind achiziţiile publice şi interpretăm corect spiritul acesteia.
Rep.: Totuşi aţi avut nişte suspiciuni cu privire la acest proces de achiziţie şi l-aţi şi avertizat pe inspectorul general Popa...
Fiecare structură din cadrul poliţiei şi-a specificat dotările de care are nevoie pentru realizarea sarcinilor operative pe care le are, respectiv nu toate loturile de autospeciale au acelaşi tip de dotare, fiind firesc ca poliţia rutieră să aibă cu totul şi cu totul altă dotare decât crima organizată. Măcar - dacă o luăm în cel mai simplu şi relevant exemplu - radarul şi etilotestul, pentru testarea şoferilor care au consumat sau nu băuturi alcoolice. Evident această dotare nu este necesară pentru alte structuri ale poliţiei. Deci nu se pune problema dacă este sau nu necesară dotarea pentru munca operativă pe aceste autospeciale. Este evident necesară, pentru că altfel cum şi-ar putea face treaba structurile de poliţie, dacă nu ar avea o dotare corespunzătoare.
Dotarea este necesară, dar această dotare trebuie să fie achiziţionată la un preţ corect. Noi vorbim nu de faptul dacă este sau nu nevoie de dotare, ci vorbim dacă această dotare a fost achiziţionată în condiţii de transparenţă cu privire la modul în care s-a desfăşurat licitaţia şi vorbim de o gestiune economică eficientă a banilor care au fost alocaţi pentru poliţie din punct de vedere al preţului. Iar preţul, evident, este cu mult peste preţul pieţei, chestiune pe care am adus-o la cunoştinţa poliţiei cu multă vreme înaintea finalizării acestei proceduri.
Din punct de vedere al procedurilor privind desfăşurarea unei licitaţii, nicio altă autoritate nu poate interveni în procedură înainte de soluţionarea de către comisia de licitaţie a acestei proceduri, pentru că ar fi o pronunţare ante factum. Orice intervenţie din partea oricărei autorităţi, inclusiv a mea, într-o procedură derulată de un ordonator de credite, ar fi interpretată din punct de vedere al legii ca o interferare cu procedura aflată în derulare. Ordonatorul de credite este Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Cum ar fi fost ca eu să intervin şi să spun: "Nu cred că preţurile de la firma aia sunt bune, sunt mai bune preţurile de la firma cealaltă". Acest lucru ar contraveni legii privind desfăşurarea achiziţiilor publice. Evident că, dacă s-ar crea o astfel de premisă, ea ar deschide calea oricărui abuz, pentru că oricine ar putea interveni în timpul unei licitaţii şi ar putea să ridice suspiciuni sau să facă observaţiile cu privire la preţurile unei firme, favorizând implicit o altă firmă. S-ar pune la îndoială întregul sistem de transparenţă, de echidistanţă a procedurilor privind achiziţiile publice. Este un non-sens să ne imaginăm că cineva poate interveni într-o procedură, dacă privim cu rigoare asupra legii privind achiziţiile publice şi interpretăm corect spiritul acesteia.
Rep.: Totuşi aţi avut nişte suspiciuni cu privire la acest proces de achiziţie şi l-aţi şi avertizat pe inspectorul general Popa...
C.D.: Aşa este, am spus-o foarte clar de fiecare dată, cu luni bune înainte de încheierea acestui contract am semnalat conducerii Poliţiei faptul că preţurile vehiculate în acest contract sunt mari.
Rep.: Ce v-a determinat să semnalaţi?
C.D.: Aveam informaţii cu privire la faptul că preţurile depăşesc cu mult preţul pieţei. Evident că, având doar informaţii înainte de a fi fost încheiat contractul, eu nu puteam să fac un proces de intenţie la vremea respectivă. Eu am avertizat: "Vedeţi că preţurile despre care se vorbeşte sunt cu mult deasupra preţurilor pieţei!".
Dar până la finalizarea, până la materializarea contractului, aceasta era doar o supoziţie. Fapta în sine putea fi probată sau demonstrată doar în măsura în care s-a încheiat contractul, pentru că altfel nu am fi rămas decât cu o simplă supoziţie, o simplă suspiciune, iar ea nu se putea materializa decât în momentul în care contractul se încheia. Şi aicea lucrurile au fost foarte clare.
Rep.: Ce v-a determinat să semnalaţi?
C.D.: Aveam informaţii cu privire la faptul că preţurile depăşesc cu mult preţul pieţei. Evident că, având doar informaţii înainte de a fi fost încheiat contractul, eu nu puteam să fac un proces de intenţie la vremea respectivă. Eu am avertizat: "Vedeţi că preţurile despre care se vorbeşte sunt cu mult deasupra preţurilor pieţei!".
Dar până la finalizarea, până la materializarea contractului, aceasta era doar o supoziţie. Fapta în sine putea fi probată sau demonstrată doar în măsura în care s-a încheiat contractul, pentru că altfel nu am fi rămas decât cu o simplă supoziţie, o simplă suspiciune, iar ea nu se putea materializa decât în momentul în care contractul se încheia. Şi aicea lucrurile au fost foarte clare.
Din momentul în care acest contract a fost încheiat, pentru că până la momentul respectiv vorbim nu de contract, ci de o procedură de încredinţare care s-a întins în momentul declanşării acesteia, respectiv în anul 2006 până la finalizare în anul 2008. Deci, iată, un proces care a durat aproximativ un an şi jumătate. Acest proces a însemnat evaluarea ofertelor, analizarea acestora şi încredinţarea propriu-zisă. Dar din momentul în care contractul a fost finalizat, eu am declanşat activitatea de control, acţiunea de control propriu-zisă asupra modului în care acest contract a fost realizat. Deci nu este niciun fel de fisură cu privire la modul în care am procedat.
Din punct de vedere instituţional, am făcut ceea ce trebuia. Ar fi fost vorba de o dovadă şi de imprudenţă şi interferare cu procesul de achiziţie şi un atac la imaginea instituţiei ca eu să mă antepronunţ public cu privire la această chestiune. Fiecare conducător de instituţie poartă responsabilitatea structurilor aflate în subordine, acest lucru este evident, dar cum ar fi fost ca eu să ies public şi să spun eu cred că preţurile pe care poliţia vrea să le pună într-un contract pe care nu l-a semnat dar pe care îl va semna, poate, mi se par mari? Cum ar fi arătat o astfel de afirmaţie ca o antepronunţare fără o probă concludentă ?
Rep.: La momentul acesta aveţi suspiciuni cu privire la firma Ager Leasing?
C.D.: Au existat suspiciuni cu privire la această firmă. Ceea ce pe mine mă surprinde este că aceste suspiciuni nu sunt de dată recentă. Aceste suspiciuni ar fi trebuit să fie cunoscute şi la momentul în care s-a încheiat prima licitaţie privind cele 6.000 de Loganuri realizată de ministrul Blaga, pentru că această achiziţie s-a realizat în 2006, iar informaţii privind bonitatea sau nu a acestei firme, privind seriozitatea sau nu a acestei firme existau şi erau disponibile încă din 2005.
Poate că domnul Blaga ar trebui să-şi amintească dacă a ştiut sau nu la momentul când a cumpărat primele 6.000 de Loganuri, dacă ştia sau nu despre activitatea care la vremea respectivă era cunoscută a firmei leasing. Mă refer la activitatea în afara cadrului legal privind rambursările ilegale de TVA, privind anumite dosare care erau în lucru la momentul respectiv şi care ar fi trebuit să-i fie cunoscute atâta timp cât pretinde că ştia absolut tot şi că nu poate să se desprindă un ministru de ceea ce se întâmplă în structurile din subordinea sa.
Şi atunci ar trebui foarte bine să spună de ce la momentul 2006, când s-au făcut cele 6.000 de Loganuri, a ştiut sau nu despre activitatea, să spunem, mai puţin legală a firmei Ager, care ar fi trebuit să nu recomande nici pentru cele 6.000 de Loganuri pe care le-a achiziţionat ministrul Blaga.
Rep.: Cine se află în spatele firmei, ştiţi?
C.D.: Nu am eu cum să fac astfel de presupuneri, pentru că nu stă în firea mea să lansez fumigene. Nu vorbesc despre lucruri despre care nu am informaţii temeinice, pentru că aşa nu aş face decât să intru în jocul pe care l-am văzut făcut tot de Vasile Blaga, care vorbea despre subcontractorii-surpriză şi presupun că se referea la aceeaşi subcontractori care au furnizat motocicletele (la preţul de 25.000 de euro/buc.-n.r.) pentru poliţie în 2006 şi despre un bun prieten tot al domniei sale care l-a sprijinit la momentul respectiv, din câte înţeleg, la achiziţionarea unei locuinţe. Eu nu ştiu la ce anume subcontractori s-a referit, dar probabil că aceştia erau unii dintre subcontractorii la care se făcea referire.
Rep.: Acest proces de achiziţie este suspendat?
C.D.: Raportul Corpului de Control a pus în evidenţă vicii de procedură cu privire la derularea acestei proceduri de încredinţare. În consecinţă, împreună cu Autoritatea Naţională privind Monitorizarea şi Reglementarea Achiziţiilor Publice, se derulează o analiză cu privire la modul în care această procedură s-a derulat. Dacă procedura nu a fost corectă, în mod automat toate contractele care au fost încheiate vor fi lovite de nulitate.
Rep.: Să înţeleg că acest control va viza şi contractele de dinainte?
Rep.: Să înţeleg că acest control va viza şi contractele de dinainte?
C.D.: Nu, eu nu am, nu fac niciun fel de legătură cu privire la alte achiziţii. E vorba despre această achiziţie în mod special.
Ceea ce am vrut să subliniez înainte este faptul că, dacă tot se vehiculează cu atâta uşurinţă informaţii şi toată lumea pretinde că ştie despre toată lumea, atunci mi-am pus doar legitima întrebare: "Păi dacă e aşa de uşor să cunoşti lucrurile, cum se face că în 2006 nu ştiai că în 2005 o firmă este în cercetare pentru rambursări ilegale de TVA. Şi cum se face că un ministru de Interne a putut să facă un contract cu o astfel de firmă?".
Căci dacă este ceva care face diferenţa între Blaga şi mine, acel lucru este că Blaga a semnat contractele cu firma Ager Leasing, iar eu nu.
Eu am refuzat această chestiune. Dacă este ceva care face diferenţa între Blaga şi mine este că el a cumpărat Loganuri iar eu nu, el a comandat aceste Loganuri, iar eu nu am aprobat achiziţionarea lor.
Deci astea sunt lucruri foarte clare, care nu au asupra lor niciun fel de semn de întrebare. Nu am ce să-mi reproşez de vreme ce, de la bun început, nu am fost de acord cu finalizarea în aceste condiţii, în aceste termene şi în aceste preţuri, a acestei achiziţii.
Rep.: Achiziţia s-ar fi încheiat dacă domnul Blaga nu ar fi fost debarcat mai devreme...
Rep.: Achiziţia s-ar fi încheiat dacă domnul Blaga nu ar fi fost debarcat mai devreme...
C.D.: Poate că mai continua şi achiziţia de motociclete din câte se intenţiona la vremea respectivă.
Rep.: Şi această procedură s-a stagnat?
C.D.: Deocamdată nu s-a mai mers mai departe.
Rep.: Care sunt concluziile raportului Corpului de control? Ce veţi face cu raportul?
C.D.: Raportul a fost remis conducerii IGPR tocmai pentru a sta la baza reanalizării modului în care a fost derulată procedura. Împreună cu experţii de la ANMAP, se va analiza procedura pas cu pas şi, plecând de la premisa că există indicii temeinice pentru neconformitate, vor ajunge la o concluzie.
Cât priveşte aspectele de natură penală, menţionez că tot eu sunt acela care a finalizat acest raport cu soluţionarea trimiterii lui către DNA, fiind de altfel în competenţa şi responsabilitatea DNA să stabilească vinovăţia individuală a celor care au fost angajaţi în această procedură de licitaţie. De aici rezultă cumva în mod clar acţiunea mea din punct de vedere instituţional şi procedural.
Atunci când legea mi-a permis-o, am făcut avertizarea şi atenţionarea. Mai mult de atât nu aveam dreptul legal să o fac. Din momentul în care contractele au fost încheiate, am trimis Corpul de control pentru a verifica temeinicia şi legalitatea acestor contracte. Atunci când Corpul de control a finalizat această anchetă, am trimis raportul Corpului de control către DNA, pentru valorificare judiciară şi către IGPR, pentru a reanaliza oportunitatea, temeinicia şi legalitatea acestor contracte. Deci, în ceea ce mă priveşte, nu am niciun fel de reproş să-mi fac, din 2006 de când a fost angajată această achiziţie şi până în prezent, acestea au fost etapele procedurale.
Rep.: Ce i s-ar putea imputa fostului inspector general al IGPR, Gheorghe Popa?
C.D.: Ceea ce eu i-am imputat în mod direct a fost că, în ciuda avertizărilor repetate pe care le-a primit - şi nu doar de la mine a primit avertizări repetate, cu privire la faptul că preţurile vehiculate sunt mari - nu a fost mai riguros şi mai vigilent în gestionarea managerială a acestei achiziţii. Eu nu spun că el avea un rol în mod direct în selecţia firmei, dar, în orice caz, purta responsabilitatea managerială a acestui proces, atâta timp cât de la nivelul conducerii ministerului, şi n-am fost doar eu cel care l-a avertizat, nu a fost mai vigilent şi riguros în derularea acestei proceduri.
Rep.: Ce vreţi să spuneţi prin "vigilent"?
C.D.: De a verifica de cinci ori dacă preţurile care sunt acolo sunt conforme, înainte de a semna contractul. Este de la sine înţeles că, dacă îţi spune cineva: "Ai grijă că preţurile care sunt acolo nu sunt corecte şi depăşesc cu mult preţul pieţei", ce ar fi trebuit să facă oricine altcineva în faţa unor astfel de semnalări repetate ? Să verifice mai cu atenţie şi, eventual, să reverifice şi să rereverifice preţurile până când acestea îi aduceau confortul şi garanţia şi certitudinea că sunt reale. Această chestiune nu poate să fie desprinsă din context.
Păi dacă toată conducerea ministerului avertizează conducerea IGPR că acest contract are anumite probleme şi faptul că fostul inspector general a continuat procedura şi a nesocotit aceste avertizări, consecinţele le vede toată lumea. Păi, ce dovadă mai clară mai trebuie să facem?
Pentru mine va rămâne întotdeauna un mister cum a fost posibil ca, în ciuda avertizărilor repetate pe care conducerea ministerului le-a adus în atenţia inspectorului general, contractul să se realizeze în termenele şi preţurile pe care le avea în atenţie firma respectivă şi conducerea Poliţiei nu a făcut niciun demers de a diminua aceste preţuri şi de a le aduce în preţuri de bun simţ, în preţurile pieţei. Este o chestiune la care cercetările care se efectuează în prezent poate vor da un răspuns. Dar nu este acceptabil pentru nimeni. Este ca şi cum ai spune unui copil "Ai grijă, nu ai voie să te joci cu chibriturile!" şi, când ai întors spatele, vezi că a dat foc la casă.
Rep.: Câtă nevoie are Poliţia de autoturisme? Vă pun această întrebare în contextul în care Guvernul în bugetul pe 2009 nu prevede achiziţii de autoturisme de către instituţiile publice.
C.D.: Poliţia are nevoie de autospeciale pentru munca operativă. Este fără dubiu această chestiune. Este fără dubiu: Poliţia are nevoie şi de maşini, şi de dotări, dar nu în aceste condiţii. Poate nu s-a văzut în perioada în care această dezbatere a curs, e vorba de o achiziţie în sistem leasing, ceea ce înseamnă o plată eşalonată în ani.
De aceea, argumentul care se vehiculează acum este absurd: că sunt bani pentru aşa-zisele Loganuri, dar nu sunt bani pentru altceva. Este o prostie, pentru că respectivele Loganuri, unu - nu s-au cumpărat şi nu se vor cumpăra niciodată la preţurile respective, şi nu ne referim la Loganul propriu-zis, ci la dotare - şi doi - plăţile ar fi urmat de anul viitor şi s-ar fi făcut eşalonat în următorii ani.
Este absurd să spună cineva, decât într-o retorică electorală, că se aruncă banii pe fereastră pe Loganuri şi nu se face altceva cu banii respectivi. Banii respectivi în acest moment nu erau prevăzuţi şi nu au fost prevăzuţi în bugetul pentru anul 2008, pentru că primele plăţi ar fi început să fie făcute în anul 2009 şi de acolo, mai departe, până în anul 2011.
Rep.: Gheorghi Plai este inspector general interimar al Poliţiei Române. Va rămâne o numire definitivă la IGPR sau vizaţi pe altcineva?
C.D.: Nu am luat încă o decizie cu privire la titularizarea unui inspector general. Eu apreciez calităţile profesionale şi manageriale ale lui Ghiorghi Plai, de aceea am făcut propunerea ca el să preia interimar conducerea Poliţiei. Urmează o analiză a posibililor succesori ai chestorului Popa la conducerea Poliţiei Române şi, pe măsură ce vom finaliza această evaluare, voi face propunerea pentru numirea unui nou şef al Poliţiei.
Rep.: Dar este în vizorul dumneavoastră şi Ghiorghi Plai?
C.D.: Evident!
(....)
Citeste tot interviul acordat de Ministrul de Interne, Cristian David.
1669
de afisari
1
comentariu
Opinii
Mihai (guest)
Cred ca tot scandalul era lamurit daca se oferea o lista cu preturile "dotarilor". Acolo se vedea clar cum s-au format preturile finale. Asadar, asteptam lista.
Exprima-ti opinia
Highlight pe blog
Craciun fericit !
22/12/2011
Va urez tuturor Craciun fericit ! Anul Nou sa va aduca numai bucurii, sanatate si succese alaturi de cei dragi ! La multi ani !
Alte intrari pe blog
Comunicat de presă
20/10/2011
Interviu cu Joseph Stiglitz
20/10/2011
Noutati
Stimaţi preşedinţi ai Camerelor,Înalt Prea Fericite Părinte Patriarh,Doamnelor şi domnilor,Am fost invitaţi să ne adunăm astăzi, aici, pentru a sărbători sfânta taină a căsătoriei dintre Partidul
