Chiar discutam şi făceam o paralelă. Secretarul de stat, Marian Petrache îmi spunea: Buftea, spre deosebire de Otopeni, nu este în aceeaşi situaţie favorabilă. La Otopeni, într-adevăr, sunt câteva firme importante care au adus o contribuţie substanţială la buget, lucru care a permis primarului din Otopeni să angajeze lucrări de construcţii.

Însă, şi în Buftea, după cum ştiţi, am făcut o serie de alocări bugetare importante pe anumite domenii, fie că este vorba de infrastructură, fie că este vorba de şcoli - am înţeles că în Buftea sunt două licee, 4 şcoli şi 7 grădiniţe care au beneficiat de fonduri importante în ultimii ani, în aşa fel încât calitatea actului de învăţământ să fie la nivelul aşteptărilor dumneavoastră, al copiilor şi, evident, să le dăm posibilitatea, prin educaţia pe care o primesc să reuşească ulterior în viaţă mult mai bine, să trăiască cât mai bine.

Ştiu că aţi iniţiat această campanie de strângere a semnăturilor pentru transportul public. Anul trecut, transportul public a funcţionat tot ca urmare a insistenţei mele. Între timp, peste vară, au luat hotărârea să-l oprească. Au fost şi alegeri, după cum ştiţi, la Bucureşti şi am avut o discuţie cu primarul general al Capitalei pe acest subiect, domnul doctor Oprescu. Dânsul a manifestat deschidere faţă de reluarea transportului public şi mi-a spus: da, dar nu avem cadrul juridic. Nu am vrut să fac multe comentarii pentru că nu îmi place să ridic obstacole. L-am întrebat: „Ce doriţi ca să reluaţi transportul?" „ - Avem nevoie de ordonanţă de urgenţă". „ - Bine, se rezolvă". Cred că e o lună de când am aprobat OUG. Ce urma să fie făcut era semnarea unui protocol între primăria generală a Bucureştiului şi Consiliul judeţean Ilfov. Doamna vicepreşedinte a Consiliului Judeţean v-a spus ce s-a întâmplat la şedinţă. Faceţi bine că aţi început această campanie de strângere a semnăturilor. Eu sunt deja convins de necesitate. Cred că ar fi foarte bine ca un set să-l daţi domnului preşedinte al Consiliului Judeţean şi un al set la Primăria Capitalei. Cu domnul Sorin Oprescu am vorbit săptămâna trecută la telefon şi l-am rugat să urgenteze procedurile. Nu depinde de dânsul, vreau să fiu foarte corect, nu îmi place să fac politică pe acest subiect, trebuie aprobarea Consiliului General al Bucureştilor. Sper ca şi consilierii generali să fie sensibili la acest lucru.

Sunt câteva argumente care, după părerea mea, trebuie avute în vedere de Consiliul General, pentru că bănuiesc că Bucureştiul şi judeţul Ilfov nu vor fi sau ar trebui să nu fie în opoziţie. Bucureştiul, după părerea mea, nu are decât de profitat dacă va exista transport public între Bucureşti şi localităţile din Ilfov. De ce? Pentru că foarte mulţi oameni din Ilfov merg în Bucureşti să lucreze, sunt copii care merg la şcoală, poate persoane în vârstă care vor să se ducă şi să-şi rezolve diverse treburi în oraş. Aş spune, deci, că ajută Bucureştiul să respire şi, sigur, să profite, de fapt se va profita de ambele părţi - şi Bucureştiul ca oraş, şi cetăţenii din Ilfov în urma reluării transportului public.

Ca urmare a discuţiei de astăzi, sigur că nu voi ezita să discut încă o dată cu primarul general, să îl rog să aibă în atenţia sa acest lucru cât mai urgent. Chiar dacă preşedintele Consiliului Judeţean (Ilfov) nu a venit la şedinţă, bănuiesc că nu o să poată să se ascundă pe un subiect atât de important. Aceasta este părerea mea. Mergem în continuare şi vă asigur că vă voi susţine demersurile pe care le veţi face în continuare... Sigur că se mişcă greu. Eu mi-aş fi dorit ca la 15 septembrie transportul public să funcţioneze, suntem deja într-o mare întârziere, suntem în 10 octombrie şi iată că transportul public nu s-a reluat şi funcţionează în continuare serviciul de maxi-taxi. Făcând o socoteală simplă, constat că este scump la buzunar, mai ales dacă este vorba despre copii sau persoane cu venituri reduse şi înţeleg că maxi-taxi nu merge decât până la Laromet şi după aceea trebuie folosit transportul comun din Bucureşti, deci şi timp suplimentar şi alţi bani.

Vreau să vă spun că vedeţi că eforturile, perseverenţa dau roade. La începutul mandatului am spus că trebuie să punem accent mare pe economie, pentru că o creştere economică va asigura creşterea nivelului de trai. Şi în 4 ani, cred că unii dintre dumneavoastră, mi-aş dori să fie cât mai mulţi, au simţit acest lucru: salariile au crescut şi pensiile am reuşit să le majorăm. Ştiu că aşteptările sunt mai mari, fiecare dintre dvs. îşi doreşte mai mult şi este normal. Fiecare îşi doreşte să aibă un salariu cât mai bun sau o pensie cât mai bună, cei care sunt la vârsta a 3-a vor să aibă o bătrâneţe liniştită, fiecare vrea de Paşte să aibă un cozonac pe masă, de Crăciun o sarma, este firesc. Şi cei care sunt în putere şi lucrează îşi doresc pentru copii să le ofere un viitor mai bun.

Înţeleg lucrurile acestea, însă pentru că zilele trecute s-a declanşat o discuţie care continuă, legată de majorarea salariilor din învăţământ, trebuie să înţelegem că lucrurile nu funcţionează peste noapte, nu se întâmplă minuni, nu există nicăieri în lume o reţetă magică prin care economia să permită creşterea salariilor într-o singură noapte cu 50%. Cu cât producem mai mult, cu cât economia merge mai bine, salariile vor creşte.

Anul acesta, ţineţi cont, România este prima ţară din Europa în privinţa creşterii economice. Este o performanţă care, vă spun, când merg în străinătate şi stau de vorbă cu omologii mei din alte ţări, stârneşte invidie.

Ieri am fost la Roma, am discutat cu premierul Berlusconi şi l-am întrebat ce se întâmplă în Italia cu economia şi mi-a spus: „anul acesta dacă vom fi pe zero, va fi bine". Probabil că economia din Italia va fi sub zero, creşte şomajul şi aşa mai departe L-am întrebat cât este şomajul în Italia. Zice: „şomajul a depăşit 6% şi e în creştere". În Spania, acelaşi lucru, depresiune economică, probabil că unii dintre românii care sunt acolo se vor întoarce.

Ieri, la Roma, m-am întâlnit însă cu foarte mulţi români care muncesc la Roma şi am fost la o şcoală din Roma, unde erau copii români la o clasă de limbă, cultură şi civilizaţie românească. Pentru că sunt atât de mulţi copii, am luat acum doi ani hotărârea să facem cursuri de limba română la aceste şcoli, pentru copiii români, pentru că altfel există riscul să uite limba română, neavând cu cine să o vorbească, să nu cunoască nimic despre România şi, sigur, s-ar putea ca unii dintre ei să vină înapoi în ţară, peste un an-doi, şi să aibă dificultăţi de adaptare socială.

În timp ce România reuşeşte o performanţă economică deosebită, alte ţări stau şi bat pasul pe loc. Performanţa economică, creşterea economică permite creşterea salariilor. Dar, dacă creşterea economică este 9%, care este un ritm extraordinar - gândiţi-vă că alţii sunt pe 0 sau au 1%, acest lucru poate să permită creşterea cam în acelaşi procent a salariilor. Nu putem peste noapte să ne imaginăm că vom creşte salariile cu 50%, chiar dacă ne-am dori. Şi eu poate mi-aş dori acest lucru. Ţineţi cont că am fost cadru didactic universitar timp de 12 ani, ştiu ce se întâmplă în învăţământ, înţeleg perfect nevoile celor care lucrează în învăţământ, dar, dacă decidem acest lucru pentru învăţământ, sigur că vor veni cei din sănătate şi vor spune: nici noi nu suntem mai prejos, importanţa muncii sociale este aceeaşi, vă rugăm să ne majoraţi şi nouă salariile". Şi aşa mai departe.

Până la urmă, vă spun foarte clar, o majorare cu 50% va însemna ca în decurs de câteva luni să reaprindem inflaţia şi când primeşte fiecare salariul să primească, de fapt, un sac de hârtie. Aţi mai trecut prin asta, nu ştiu dacă vă aduceţi aminte ce se întâmpla acum 10 ani, când era inflaţia 100-200%. Banii erau complet devalorizaţi, nu mai puteai să faci nimic şi cea mai lovită categorie socială - cei care şi-au văzut puterea de cumpărare cel mai puternic diminuată - au fost pensionarii. Pensiile n-au putut să ţină absolut deloc ritmul cu inflaţia, la salarii a mai fost cum a mai fost, dar şi unii şi alţii am avut de suferit. Nu vreau să se întâmple acest lucru.

Avem 4 ani de creştere economică de excepţie, performanţă care ne permite în continuare să privim cu optimism şi să fiţi convinşi că, dacă conducem lucrurile aşa cum a fost până acum, vor fi posibile în continuare şi majorări de pensii substanţiale şi majorări de salarii. Dar, când spun substanţiale, în acelaşi timp trebuie să înţelegeţi că ele trebuie să fie temperate, făcute cu responsabilitate. Altfel, ce dăm astăzi se întoarce mâine împotriva noastră şi totul s-a năruit.

V-am spus aceste lucruri de ce? Pentru că, la televiziuni, este o amplă dezbatere şi unii vin cu argumente şi spun, dom-le, sunt bani. Or fi bani, dar trebuie să ne gândim că, în afară de salarii, mai avem investiţii de făcut în şcoli, spitale de construit, medicamente de achitat, sunt foarte multe nevoi care trebuiesc acoperite. În agricultură trebuie să acordăm subvenţii. Trebuie să facem investiţii şi în agricultură, pentru modernizare şi crearea unei agriculturi puternice şi competitive. Toate lucrurile astea se fac cu bani, nu toţi banii care vin la buget sunt bani de salarii, îmi pare foarte rău. Cum şi acasă cineva care aduce salariu nu spune „toţi banii îi am pentru distracţie". Nu, întâi îmi fac socoteala cât mă costă mâncarea, chiria, lumina, întreţinerea, gazele, transportul, hainele şi ce-mi rămâne cheltuiesc. Aşa şi aici, dintr-un buget, în afară de salarii am foarte multe cheltuieli pentru toate categoriile sociale. Avem, de exemplu prestaţii sociale, cei care sunt handicapaţi trebuie să primească subvenţii. Dăm subvenţii pentru încălzire celor care au venituri mici, cum este şi normal, ca să îi ajutăm să-şi poată acoperi aceste cheltuieli care, uneori, au o pondere foarte mare în bugetul familiei. Toate lucrurile astea trebuie să le avem în vedere, nu toţi banii care sunt la un minister îi cheltuim pentru salarii.

Este un lucru important, de care trebuie să ţinem seama, şi încăpăţânarea mea pe acest subiect nu este pentru că eu nu mi-aş dori să dăm un ban mai mult sau salarii mai mari. Îmi doresc să dăm salarii mai mari şi pensii mai mari, dar acest lucru trebuie făcut cu responsabilitate şi cumpătare, în aşa fel încât ceea ce am acumulat în ultimii ani să nu se ducă pe apa sâmbetei în câteva luni, prin politici iresponsabile.

Eu vă mulţumesc că mi-aţi dat posibilitatea să vă vorbesc şi că m-aţi ascultat şi închei cu promisiunea pe care v-am făcut-o că demersurile legate de reluarea transportului RATB vor fi încununate de succes, sper cât mai repede, şi să puteţi să profitaţi, după aceea, aşa cum, probabil, vă aşteptaţi.

Vă urez multă sănătate tuturor şi dorinţele să vi se împlinească!

Întrebare: Cresc preţurile la alimente, pâinea?

Călin Popescu-Tăriceanu: /.../ Care este fundamentul economic după care unii spun că vor creşte preţurile la alimente? Pentru că anul ăsta România are cel mai bun an agricol pe care l-a înregistrat vreodată. /.../ În mod normal, când sunt produse în cantitate mai mare preţurile trebuie să scadă. Părerea mea este că nu există nici un motiv pentru creşterea preţurilor la alimente, nu s-au scumpit materiile prime, nu s-a scumpit benzina sau petrolul sau gazele, nu există motive economice care să determine aşa ceva. Aşa încât, mult mai bine ar fi să nu se inducă asemenea psihoză a creşterii preţurilor şi la consumatori, la cumpărători şi la producători.

Întrebare: /.../

Călin Popescu-Tăriceanu: Am vorbit cu Sorin Oprescu săptămâna trecută, joi sau vineri. Eu l-am întrebat dacă crede că e vreo problemă la nivelul Consiliului General al Bucureştiului, iar el a zis: nu, nu cred că e vreo problemă. Deci, aşteptăm săptămâna asta şi sigur, dacă vedem că lucrurile nu se întâmplă, atunci ştiu ce avem de făcut, sigur că îl voi chema şi pe el, şi pe Cristache Rădulescu, la o discuţie faţă în faţă şi o să chem şi presa, ca să nu o mai lungim prea mult. Dar nu cred că e nevoie, cel puţin eu, pe Cristache Rădulescu nu-l cunosc, cu Sorin Oprescu am o relaţie normală, aşa cum trebuie să avem, el este primarul Capitalei, Capitala este oraşul cel mai important - sediul Guvernului, toate instituţiile importante ale administraţiei, de cultură şi politice sunt în Bucureşti. Eu cred că o relaţie de colaborare este nimic mai firesc între noi şi avem o relaţie foarte bună de colaborare şi mă bazez pe ceea ce mi-a spus, nu am motive să cred că există vreun obstacol.

Vă mulţumesc mult de tot, sunt onorat şi o să mai trec pe-aici, aşa că vă promit că ce am discutat astăzi în legătură cu transportul public trebuie rezolvat.