Dragii mei cititori, miercuri la prânz am susţinut o conferinţă de presă legată de Legea bugetului de stat pe anul 2011. În cele ce urmează am sistematizat ideile cele mai importante la care m-am referit în cadrul conferinţei de presă. 

În orice ţară, bugetul de stat este cel mai important proiect de lege, definitoriu pentru intenţiile guvernului în plan economic şi social. Din păcate, văzând bugetul pregătit de Guvernul Boc, în fapt o simplă socoteală aritmetică lipsită de orice viziune strategică, nu putem trage decât o singură concluzie: anul 2011 va fi pierdut pentru economia românească, ca şi 2009 sau 2010. Acesta va fi al treilea an în care vom bate pasul pe loc, iar România va fi ultima ţară rămasă în criză economică, din cauza incapacităţii actualilor guvernanţi.

Începând cu 2009, România a luat împrumuturi externe uriaşe, dar nici un Euro din aceste împrumuturi nu au fost utilizat pentru relansarea economică. Aceşi bani au fost folosiţi pentru împiedicarea devalorizării monedei dar, mai ales, pentru asigurarea unui nou mandat pentru Traian Băsescu. Acest scop a fost atins, preşedintele a fost reales, banii au fost cheltuiţi, acum românii au rămas cu o imensă datorie externă.

În 2011 datoria publică a României va fi dublă faţă de 2008, iar beneficiile economice aduse de aceşti bani sunt ZERO. Creditele au fost irosite. Este cert că în 2011 nu vom avea o relansare a economiei.

Guvernul actual nu are nici o strategie, nici un plan de viitor. Bilanţul a 2 ani de mandat al domnului Emil Boc înseamnă ZERO relansare economică.

Pentru a masca incompetenţa sa în ceea ce priveşte conducerea ţării, PDL nu face decât să inventeze duşmani falşi, cu care trebuie să se „lupte". Guvernul Boc trebuie să înţeleagă că sectorul bugetar nu este duşmanul nimănui. Sectorul bugetar înseamnă învăţământul, sănătatea, armata, ordinea publică, reprezentarea externă a ţării. Toate acestea trebuie să funcţioneze la anumite standarde, demne de un stat european. Aşa-zisa mărime a sectorului public nu este decât o perdea de fum, inventată de Guvernul Boc. Problemele României decurg din faptul că economia este prea jos şi nu mai poate susţine funcţionarea serviciilor publice fundamentale pentru un stat modern. Cu o prăbuşire economică precum cea patronată timp de doi ani de actualul guvern, orice ţară ar fi avut dificultăţi în a-şi finanţa funcţionarea instituţiilor fundamentale.

În loc de a-i instiga pe români unii împotriva altora, Guvernul ar fi trebuit să se gândească la elaborarea unui proiect de relansare de anvergură naţională. Avem un singur avantaj competitiv, forţa de muncă ieftină. Dar acest avantaj va dispărea progresiv în următorii 10 ani.

Bugetul pregătit de Guvernul Boc pentru 2011 arată că actuala putere nu sesizează care sunt problemele cu care ţara noastră se va confrunta pe termen mediu şi lung. Priorităţile României trebuie să fie creşterea economică şi crearea locurilor de muncă.

Ţara trebuie să iasă din cercul vicios în care se scufundă de 2 ani, de când este condusă de PDL: scădere economică, creşterea cheltuielilor sociale pentru numărul tot mai mare de şomeri, venituri mai mici la buget pentru să dispar locurile de muncă şi se închid firmele, investiţii ZERO. Avem nevoie să înlocuim drumul în jos, pe care ne-a dus PDL, cu un drum spre creştere şi prosperitate prin creştere economică, crearea de locuri de muncă, deschiderea de noi afaceri ceea ce generează creşterea veniturilor bugetare şi resurse pentru investiţiile care alimentează creşterea economică viitoare.

Pentru a inversa direcţia economiei româneşti, ar fi fost necesar ca bugetul să urmărească următoarele priorităţi:

•1.             Întărirea capitalului româneasc prin:

•-                Capitalizarea EximBank, CEC şi a instituţiilor de garantare a creditelor pentru întreprinderi;

•-                Utilizarea instrumentului ajutorului de stat pentru firmele cu capital româneasc. Până acum ajutorul de stat a fost utilizat preponderent pentru firmele cu capital străin.

•-                Crearea campionilor naţionali, precum companiile energetice capabile să atragă capital şi să finanţeze investiţii majore.

•-                Accenturarea investiţiilor în domenii cu potenţial de dezvoltare, în primul rând în agricultură, pentru că aceasta are mari perspective de dezvoltare în condiţiile creşterii constante a preţurilor mondiale la alimente.

•2.             Alocarea de fonduri pentru cercetare şi inovare.

În UE regula este de a aloca 3% din PIB pentru acest domeniu, din fonduri publice şi private. În anul 2008, România a alocat, prin buget, pentru cercetare şi dezvoltare circa 0,9% din PIB, adică cel mai mare buget după 1990. În schimb, în 2010 am ajuns la 0,18% iar această situaţie va continua şi în 2011. Din păcate, Guvernul Boc nu înţelege că fără investiţii în cercetare şi inovare România nu poate fi competitivă. Practic, ne anulăm singuri orice posibilitate de a ne ridica în picioare.

•3.             Asigurarea investiţiilor în economie.

Economia nu poate creşte fără investiţii. Numai ele pot asigura locuri de muncă. Din păcate, în 2009 şi 2010 investiţiile în economia românească au scăzut alarmant faţă de 2008. România trebuie să ducă acum o veritabilă bătălie pentru atragerea investiţiilor străine.

În acest sens, susţin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit. Până în 2008, în perioada în care am fost Prim Ministru, nu am susţinut o astfel de măsură, pentru că în acel moment economia era în creştere susţinută iar impozitele din ţara noastră erau mici comparativ cu ţările vecine. Acum situaţia este schimbată, impozitele din alte ţări au scăzut, pentru că acele ţări au guverne capabile să lupte cu criza economică. În aceste condiţii, pentru a atrage investiţii, România are nevoie de măsuri atractive pentru pieţele de capital.

Trebuie schimbată abordarea faţă de investitorii străini, pentru că semnalele care vin acum din mediul de afaceri indică faptul că, în prezent, aceştia sunt plimbaţi, amânaţi, hărţuiţi, chiar alungaţi de acest Guvern. De aceea, volumul de investiţii străine în economia românească apare ca fiind efectiv prăbuşit, faţă de ceea ce s-a întâmplat între 2005 şi 2008. 

Dar nu putem fi atractivi pentru investiţiile străine cât timp corupţia a ajuns, în ultimii doi ani, la un nivel foarte ridicat, iar PDL acoperă toată această corupţie. Cazuri precum cel al doamnei Monica Iacob Ridzi, în jurul căreia PDL face un adevărat scut, sunt cunoscute în întreaga Europă. De aceea, nu trebuie să ne mirăm de faptul că investitorii ocolesc România aşa cum nu trebuie să ne mirăm nici de ezitările unor ţări de a ne primi în zona Schengen. Corupţia actualei puteri, ca şi derapajele susţinute de la democraţie, sunt cunoscute peste tot.

Alături de relansarea economică, România are nevoie de un proiect naţional. În timpul cât am fost Prim Ministru am arătat că ţara noastră poate să ajungă a 7- a putere economică a Europei. Acest loc este direct proporţional cu potenţialul ei geografic, cu populaţia sa şi cu capitalul de inteligenţă pe care îl avem.

Pentru a atinge un astfel de obiectiv avem nevoie de un proiect de industrializare a ţării, conceput în condiţiile economiei de piaţă.

Pe de altă parte, trebuie luate măsuri pentru relansarea consumului. Avem o mare piaţă internă, care este un avantaj pentru România, dar timp de doi ani, în 2009 - 2010, am avut o veritabilă prăbuşire a puterii de cumpărare. Acum am ajuns la un astfel de impas economic încât nu mai putem reveni imediat la salariile din 2008. Măsurile imediate pentru creşterea puterii de cumpărare ar trebui să fie următoarele:

•1.             Decuplarea politicului de economic. Clienţii şi paraziţii politici consumă în prezent între 1 şi 1,5 mld Euro anual. În fapt, economia naţională este prădată, cum se zice, la drumul mare de PDL. Aceşti bani ar permite anularea măsurilor aberante care au dus la scăderea dramatică a puterii de cumpărare (reducerea salariilor şi a pensiilor).

•2.             Menţinerea actualului sistem de impozitare cu cota unică.

•3.             Revenirea la TVA de 19% şi introducerea de cote reduse de TVA pentru anumite sectoare (contrucţii). În paralel pot fi introduse măsuri de atragere de venituri complementare la bugetul de stat: fiscalizarea agriculturii, crearea unor sisteme de deductibilitate a cheltuielilor pentru cetăţeni.

•4.             Vânzarea participaţiilor statului la anumite întreprinderi unde este acţionar minoritar sau majoritar: Petrom, Romtelecom, Romgaz, Oltchim, operatorii din domeniul energiei electrice.

•5.             Relansarea Bursei pentru finanţarea investiţiilor şi a economiei. În România s-a ajuns ca băncile să fie principalii finanţatori ai economiei. În schimb, în ţările cu economii de piaţă acest rol revine burselor.

În final, nu mă feresc să evoc 2 teme care în România, în ultimul timp, au fost veritabile tabu-uri:

•6.             Aderarea la zona Euro trebuie să fie precedată de o dezbatere largă la nivel politic, economic şi academic.

•7.             Problema deficitului bugetar trebuie tratată mai curajos. Micşorarea sa nu trebuie să fie un scop în sine, pentru că preţul acestei micşorări, care nu ţine cont de realitatea economică şi socială este foarte mare: contracţie economică şi şomaj.