Dar să ne reamintim că atunci când au fost reduse salariile cu 25% Guvernul a invocat prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (art. 53 din Constituţie). Ca urmare, în anul 2010, salariile au fost reduse pentru 6 luni. La fel a procedat domnul Emil Boc atunci când a introdus sistemul concediilor obligatorii fără plată în ultimele trei luni din 2009.

Se împlinesc zilele acestea 2 ani de când domnii Băsescu şi Boc guvernează România. Bilanţul acestor 2 ani este cel ştiut: dezastru economic şi social, izolare a României pe plan extern (a se vedea „dosarul Schengen"). Dar mai există un bilanţ al acestor 2 ani despre care se vorbeşte mai puţin: din cele 24 de luni trecute până acum din această guvernare, timp de 9 luni exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor a fost restrâns (3 luni în 2009 şi 6 luni în 2010). Iată, aşadar, concepţia Băsescu - Boc despre modul cum trebuie condusă ţara. În fapt, după 20 de ani de la Revoluţie, cei doi cred că procedura normală de a guverna România este împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale, împotriva democraţiei şi, în ultimă instanţă, împotriva românilor.

Ştiţi cum se spune, pofta vine mâncând. Aşa este şi în cazul cuplului care conduce acum România. Drepturile românilor au fost restrânse 3 luni în 2009 ? Apoi alte 6 luni în 2010 ? Ce au înţeles domnii Băsescu şi Boc de aici ? Au înţeles că drepturile şi libertăţile pot fi restrânse de tot. Ceea ce se încearcă acum prin această nouă lege care lasă salariile definitiv reduse.

Nu pot să nu atrag atenţia asupra situaţiei periculoase în care se află ţara în acest moment. Băsescu şi Boc dau lovituri tot mai dese şi mai puternice la temelia sistemului democratic. Iar cea mai puternică lovitură este chiar generalizarea sistemului de a guverna permanent prin sistemul restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor, care, istoria o dovedeşte, este chiar anticamera dizolvării statului democratic.

Cred că trebuie spuse două lucruri, la fel de importante. Mai întâi, ne aflăm în faţa confundării deliberate, specifice oricărui regim totalitar, a interesului grupului politic aflat la conducere (în cazul de faţă nomenclatura portocalie căreia i se măresc salariile prin noua lege) cu interesul naţional. În al doilea rând, vedem aici concepţia ceauşistă asupra guvernării, potrivit căreia chestiunile economice şi sociale justifică restrângerea drepturilor şi libertăţilor prin invocarea chestiunii siguranţei naţionale.

Ambele abordări sunt profund nedemocratice. Mai întâi, că interesul naţional nu este acelaşi cu interesul PDL. Din contră am ajuns în situaţia clară în care interesul naţional este tocmai plecarea PDL de la guvernare. Apoi, chestiunile de siguranţă naţională ar trebui să se refere preponderent la ameninţări politico-militare pentru că răspunsurile la acestea, de regulă, întăresc unitatea corpului social şi creează premisele acceptării, din partea populaţiei, a măsurilor luate de autorităţi. În schimb, problemele de natură economică şi socială aşteaptă în primul rând soluţii democratice, din partea instituţiilor stabilite de Constituţie.

Motivul este foarte simplu: într-o societate democratică, măsurile de natură economică şi socială, mai ales cele de austeritate, nu pot fi luate fără consultarea populaţiei şi fără să fie expresia unei majorităţi politice exprimate prin vot. În caz contrar, apar fenomene de respingere din partea populaţiei şi există riscul unor conflicte sociale de anvergură.

Din păcate, aceasta este exact situaţia în care a ajuns acum România. Guvernul Boc nu a fost ales de nimeni să conducă ţara, el a fost format ca expresie a unei majorităţi parlamentare formată din migratori atraşi prin corupţie politică. La rândul său, domnul Băsescu a pierdut alegerile prezidenţiale între graniţele României. Voturile primite de el de la cetăţenii români din străinătate, deşi legitime, au fost date pe baza unor raţionamente politice (anti-comunismul etc) care nu au legătură directă cu problemele economice şi sociale din România. Din acest motiv, măsurile luate nu sunt acceptate de populaţie, iar răspunsul PDL, generat de lipsa de cultură democratică, de dorinţa nemăsurată de putere şi de presiunile clienţilor politici, este aceea de a restrânge exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. El acum nu guvernează în baza votului dat de popor, ci împotriva voinţei poporului. 

Dacă ar fi să dăm o denumire doctrinei politice care defineşte cel mai bine regimul politic Băsescu - Boc, am găsi cu greu una mai puţin potrivită decât cea de neo-ceauşism. Refuzul de a ţine cont de rezultatul alegerilor şi ignorarea sentimentelor populaţiei, golirea Parlamentului de rolul legislativ stabilit de Constituţie prin valul de angajări de răspundere din ultimii 2 ani, majoritatea declarate neconstituţionale, măsurile economice şi sociale greşite, ofensiva împotriva nivelului de trai al populaţiei pentru a face rost de resurse pentru nomenclatura portocalie, diletantismul în ceea ce priveşte măsurile de conducere a economiei, desconsiderarea  drepturilor omului, izolarea României pe plan internaţional, toate acestea sunt caracteristicile neo-ceauşismului în România de azi.   

PS. Cât despre ceea ce s-a întâmplat astăzi cu Legea educaţiei, vă rog sa recitiţi ceea ce am scris pe 15 noiembrie. Totul rămâne valabil.