Să vedeţi câte sensuri pot avea unele cuvinte... Să luăm ca exemplu cuvântul "risipă" şi să vă arăt ce înţeleg eu prin acest cuvânt şi ce înţelege domnul Băsescu. O să vedeţi o diferenţă ca de la cer la pământ.

Eu văd ca fiind o "risipă" următoarea situaţie: să dai unor oameni de afaceri "gaze ieftine din producţia internă", pentru ca aceştia să facă profituri private din activităţi de export cu îngraşăminte chimice, sau să dai altor oameni de afaceri "energie ieftină din producţia hidro", pentru a produce aluminiu şi frumoase profituri pentru patronii din Rusia. Asta da risipă şi aş zice chiar mai mult, asta da pomană (ca să folosesc chiar cuvântul care ar ieşi din gurile domnilor Băsescu şi Boc dacă ar vorbi despre femei care tocmai au născut sau alocaţii pentru copii) din avuţia naţională. Dar văd că domnul Băsescu nu vede aici nici un fel de risipă. Poate că ar numi toate acestea "măsuri anticriza" sau ceva de genul acesta. Dar vă asigur că aici nu este nici un plan anticriză, pur şi simplu este vorba de risipirea, privatizarea şi exportul avuţiei naţionale a ţării noastre.

Acum să vă arăt ce i se pare domnului Băsescu risipă şi mie nu. Guvernul pe care l-am condus a mărit salariile şi pensiile, între 2005 si 2008, pe fondul unei creşteri economice fără precedent pentru România, în conformitate cu programul de guvernare din 2004 şi cu angajamentele electorale făcute de Alianţa DA în campania electorală din acel an. Am văzut, chiar acum 2-3 zile, că domnul Băsescu numeşte "risipă" toate aceste majorări de salarii şi de pensii. Salariile profesorilor sunt o "risipă". Salariile medicilor şi personalului sanitar? Altă "risipă". Şi iată alte exemple de "risipă": salariile poliţiştilor, ale funcţionarilor publici, ale militarilor.

Cât mă priveste, eu nu văd aici nici o "risipă". Din contră, mi se pare că este normal şi moral ca bunăstarea economică a ţării să se regăsească în creşterea nivelului de trai al cetăţenilor ei. Cât priveşte pe pensionari, atrag atenţia că pensiile nu sunt "pomeni electorale", cum duios le numeşte uneori domnul Băsescu, ci răsplata anilor de contribuţii la stat şi a muncii depuse la vârsta activă pentru această ţară.

Discursul domnului preşedinte mai amintea şi de "anii electorali" care, din ce am înţeles, ar face casă bună cu "risipa". În acest sens, domnul Băsescu vorbeşte despre "risipa bugetului". Dar ce ziceţi de "risipa" prezidenţială de minciuni electorale? Văd că de aceasta a uitat, deşi o ţară întreagă ştie la ce mă refer.

Zice domnul preşedinte: "vai de guvernele care cred că în ultimul an de guvernare" pot face măriri de salarii. Păi să ne amintim de ultimii doi ani electorali. Despre anul 2009 vă pot spune doar atât: prăbuşirea economică din 2010, cu reducerile de salarii şi cu măririle de taxe, reprezintă modul în care poporul român plăteşte factura pentru realegerea domnului Băsescu. Dacă în 2009 s-ar fi luat măsurile care trebuiau luate, nu am fi ajuns aici. Dar în 2009 s-a trăit risipind (fără ghilimele de această dată) împrumuturile externe pentru a da şanse electorale preşedintelui - candidat. Iar promisiunile electorale "risipite" prin 2009 spuneau că sunt bani pentru pensii şi pentru salarii. Mă rog, după aceea poporul român a aflat, de la domnul Berceanu, că acelea nu erau chiar promisiuni electorale ci doar nişte banale ... minciuni electorale.

Acum ajungem şi la anul 2008. Vă mai amintiţi de promisiunile de mărire a salariilor profesorilor cu 50%? Vă mai amintiţi de pozitia Guvernului pe care l-am condus? Şi vă mai amintiţi de poziţia demagogică a domnului Băsescu? I-am trimis atunci nu mai puţin de trei scrisori (la 1 octombrie, 16 octombrie şi 22 octombrie, ultima însoţită de o notă detaliată întocmită de miniştrii Mariana Câmpeanu şi Varujan Vosganian) în care îl avertizam să nu promulge legea adoptată de Parlament pentru că România nu îşi poate permite o astfel de majorare a salariilor.

Dar, la 24 octombrie 2008, domnul Băsescu a promulgat legea. Evident din considerente politicianiste şi electorale. Dorea să avantajeze PD-L-ul în campania electorală. De aceea spunea că nici un absolvent nu vine să se angajeze ca profesor pentru 700 de lei şi mai adăuga: "Ideea că nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi aşezat pe priorităţi, or din acest punct de vedere este doar o chestiune de voinţă: dacă vrei să asiguri finanţarea sistemului de educaţie sau nu, dacă vrei să asiguri resurse pentru salariile profesorilor sau nu." Tot din motive demagogice domnul Băsescu a avut, după 3 zile, o intervenţie publică în care promitea şi în sectorul sanitar măriri salariale similare. După ce am arătat, din nou, că nu ne putem permite astfel de majorări salariale, purtătorul de cuvânt al domnului Băsescu făcea o declaraţie în termenii următori: "Este regretabil şi fără precedent ca însuşi Primul-ministru să alimenteze nejustificat imaginea unei crize apocaliptice, în condiţiile în care România are mijloace şi resurse pentru a diminua efectele crizei economice mondiale. Efectele crizei financiare internaţionale nu au legătura cu creşterea salariilor profesorilor." (27 octombrie 2008)

Şi, după cum văd profesorii foarte bine chiar în aceste zile, asta da "risipă" de minciuni electorale ...