În martie, am spus că Traian Băsescu şi guvernul său vor lăsa frâiele economiei în mâinile celor de la FMI şi îi vor folosi pentru a îşi scuza lipsa de rezultate. Am avut dreptate. La începutul săptămânii, reprezentanţii FMI mi-au confirmat această teză. FMI dă ordine şi guvernul Boc-Băsescu execută. Bineînţeles, se plâng de ordinele primite de la Căpcăunul FMI. Dar, pe fond, execută ordinele şi acceptă pentru România statutul unei ţări datoare vândută faţă de FMI. 
Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, vă dau 2 argumente. 
Primul argument este decizia anunţată de Gheorghe Pogea de a obliga tot personalul bugetar la un concediu fără plată de 10 zile. FMI a venit şi a dictat, guvernul Boc s-a executat şi a anunţat această măsură aberantă, gândită la repezeală, fără a fi luate în considerare consecinţele. În primul rând, numai un guvern iresponsabil anunţă de pe o zi pe alta o asemenea măsură, care va înjumătăţi salariul tuturor bugetarilor în luna care va urma. Fără îndoială că actualii guvernanţi nu s-au întrebat ce se va întâmpla cu o familie de profesori, care au rate de plătit şi care tocmai au aflat că veniturile familie s-au înumătăţit. Este o distanţă cam mare faţă de cei 50% în plus promişi de aceiaşi politicieni de la PDL şi PSD în campanie.
În al doilea rând, asemenea măsură nu poate fi luată pentru toţi bugetarii, fără a face diferenţieri sau măcar o minimă planificare. Ce se întâmplă dacă medicii de la urgenţă îşi iau toţi concediu jumătate de lună, cine mai are grijă de bolnavi? Ce se întâmplă cu elevii, îi vom anunţa că vor intra şi ei în vacanţă pentru încă 2 săptămâni? Este evident că actualul Guvern nu a luat în calcul urmările acestei măsuri, pentru că măsura a fost dictată de FMI, iar ei s-au executat.
  Al doilea argument este legat de recenta declaraţie a lui Radu Berceanu: „FMI nu ne dă voie să continuăm investiţiile în infrastructura rutieră, pentru că mărim deficitul bugetar”. 
Cu alte cuvinte, miniştrii guvernului Boc vor să investească în infrastructură, în educaţie, în sănătate, în agricultură. Ei vor, dar nu îi lasă Căpcăunul de la FMI.
Au şi o strategie economică pentru ca România să iasă din criză, dar nu o pot pune în practică … pentru că nu îi lasă Căpcăunul de la FMI.
Fiecare român se poate întreba: „Dar cine v-a pus să semnaţi acordul cu FMI, dacă ştiaţi că măsurile necesare vor fi blocate?”. Pentru cei cu memorie mai scurtă invocarea inocentă a faptului că nu aveau de unde să ştie ar putea funcţiona.
Pentru restul, adică marea majoritate a românilor, memoria ultimului acord cu FMI este recentă şi scuza că „FMI nu de dă voie” este uzată şi greu de înghiţit, asemenea unei ciorbe reîncălzite. 
  Aşa că, degeaba se chinuie miniştrii guvernului Boc-Băsescu să joace rolul fecioarei neprihănite, care a căzut pradă Căpcăunului cel rău. Pentru că adevărul este simplu: fecioara nu mai era de mult fecioară şi s-a aruncat singură în braţele Căpcăunului, imediat ce l-a văzut.  

Concluzia este simplă şi dureroasă: 
Prin acordul cu FMI, Guvernul Boc-Băsescu (cu sprijinul lui Mircea Geoană) a vândut România pentru un an electoral de linişte. Costul pentru România va fi ani de îndatorare şi degringoladă economică, mult timp după ce restul statelor europene îşi vor fi revenit din criză. 
România este asemenea unui bolnav care se poate însănătoşi cu tratamentul corect. Obiectivul nu pare a fi însă de a însănătoşi bolnavul, pentru că boala trebuie să fie lungă şi dependenţa faţă de medicamentul prost, dar care ţine în viaţa bolnavul, să fie totală.