În toată povestea asta, în care PD-L se comportă ca un demn urmaş al PCR, invocând o acuzaţie desprinsă din codul penal al anilor ’50, există şi o victimă. Victima este … deputatul PD-L Mircea Toader. Vreau să spun un lucru care va uimi pe mulţi, dar chiar am avut o părere bună despre Mircea Toader. Era unul dintre puţinii oameni din PD, alături de un Vasile Blaga, care nu s-au făcut preş în faţa clanului Băsescu. Oameni care acţionau cum credeau ei că este bine, nu cum li se ordona. I-am apreciat şi activitatea ca secretar de stat la Ministerul de Interne, în guvernul pe care l-am condus. 
Mă aşteptam ca PD-L să depună o plângere penală împotriva mea, pentru a încerca să acopere scandalul Ridzi. Nu mă aşteptam însă să trimită ca “agent denunţator” pe Mircea Toader. Şi chiar dacă îi cereau, nu mă aşteptam ca acesta să accepte. În primul rând, pentru că a simţit pe propria piele ce a însemnat sistemul comunist, fiind turnat la Securitate. De altfel, l-am şi văzut alaltăieri la televizor, stânjenit pentru că a trebuit să folosească împotriva mea o acuzaţie desprinsă din Codul Penal al anilor ’50. În al doilea rând, pentru că a fost unul dintre puţinii politicieni din PD, care au îndrăznit să îi arate lui Traian Băsescu că greşeşte. Mulţi îşi amintesc cum Traian Băsescu susţinea sus şi tare că “nici un comandant de navă nu a colaborat cu Securitatea”. Ei bine, Mircea Toader i-a arătat cu dovezi scrise că există cel puţin 2 astfel de comandanţi de navă. Nu înţeleg deci, de ce se lasă folosit acum ca un pion într-o bătălie în care nu crede. Ştiu foarte bine că este indignat că PD-L trebuie să acopere afacerile Monicăi Iacob Ridzi, prietena din gaşca fiicei preşedintelui Băsescu. Ca el sunt mulţi în PD-L, dar nu îndrăznesc să deschidă gura. Probabil de aceea i s-a şi cerut lui să facă denunţul. Pentru ca apoi să nu aibă curajul să mai ridice glasul împotriva sistemului de partid pe care el îl protejează acum. Exact ca în perioada comunistă, când pentru “educarea” intelectualilor erau folosiţi alţi intelectuali, după logica “slăbeşte-l pe cel puternic, nu pe jogodii”.
Îmi pare deci rău că trebuie să îl dau în judecată pe Mircea Toader. Este o bătălie urâtă, pe care am sperat să nu o port. Dar nu pot permite PD-L-ului, partid care conduce România spre dezastru, să distrugă adevărul despre mandatul guvernului liberal. România a avut în ultimii 4 ani cea mai mare creştere economică din ultimii 20 de ani. Am dublat salariile şi pensiile, am atras mai multe investiţii străine, decât investiţiile atrase de celelalte guverne post-decembriste la un loc. Acum, Guvernul Boc încearcă să vândă românilor ideea că economia României era distrusă când au venit la putere, pentru a nu trebui să dea explicaţii pentru felul în care au distrus-o ei în ultimele 6 luni. Îmi pare însă rău că Mircea Toader a acceptat să se implice în prima linie, pentru o cauză în care nu crede şi în care este pion de sacrificiu. La fel de regretabil este şi faptul că Parlamentul nu mai joacă rolul constituţional destinat: cel mai important for de dezbatere de idei şi principii, care sunt înglobate în legi. Dintr-un for legislativ, Parlamentul a devenit un loc în care sunt tranşate bătălii politice, multe personale, iar procurorii joacă rolul de arbitrii ai acestei bătălii. Grăitor în acest sens este şi faptul că Parlamentul a votat în această sesiune o mulţime de ordonanţe de urgenţă, dar a dezbătut cele mai puţine proiecte de lege din sesiunile ultimilor ani.