Vom avea un deficit bugetar de 5,5%, au anunţat surse din zona guvernamentală. Mai ţineţi minte declaraţiile lui Emil Boc de la începutul lui 2009, când susţinea sus şi tare că deficitul pe 2009 nu va depăşi 2%? După nici 6 luni, ţinta pentru deficitul bugetar s-a triplat. Parcă am fi la „Preţul corect”; în acest caz, Guvernul încercând să ghicească cifra deficitului. Mâine-poimâine, Guvernul ne va anunţa că a revizuit ţinta la 6,5%, şamd. Cine poate şti la ce număr vor ajunge până în toamnă?
Probabil că mulţi se aşteaptă să critic Guvernul pentru că se pregăteşte să îşi asume un deficit bugetar mai mare. Nu o să o fac. Ca prim-ministru am guvernat cu deficite mari, pentru a investi în infrastructura din mediul rural, în educaţie, în sănătate, în agricultură. Faptul că am reuşit să recuperăm o parte din decalajele care încă ne separă de alte state din Uniune Europeană, se datorează şi acestei strategii. Am spus şi în ianuarie, că în contextul crizei economice, Guvernul este obligat să îşi asume un deficit mai mare, pentru a reuşi să stimuleze economia şi să creeze noi locuri de muncă prin politici de investiţii. Este ceea ce fac acum state ca Marea Britanie sau Germania, care îşi asumă deficite şi de două cifre. 
Emil Boc avea în ianuarie o altă agendă. El dorea să invoce greaua moştenire şi a pozat într-un Hagi Tudose modern. Bineînţeles, „zgârcit cu banul public”. 
Acum pot spune că premierul a ajuns la vorba mea. Mă tem însă că nici acum nu a înţeles importanţa strategiei de investiţii. Cu alte cuvinte, Guvernul nu îşi asumă o ţintă pentru deficitul bugetar de 5,5% pentru a investi, ci doar pentru a acoperi găurile pe care le-a creat în ultimele luni; deci banii se vor duce pentru cheltuieli şi nu pentru investiţii. 
E o vorbă românească foarte adevărată - sunt prea sărac ca să îmi cumpăr lucruri ieftine – pe care Guvernul nu a înţeles-o. În zgârcenia nemărginită, premierul Emil Boc nu a înţeles că o strategie de peticire a economiei nu va genera decât mai multe costuri. În loc să îşi asume de la început un deficit mai mare şi să combată agresiv criza prin politici de investire, prin scăderea CAS, prin stimulente oferite firmelor comerciale, Emil Boc a ales să fie zgârcit. Şi din această cauză a fost mereu cu un pas în spatele crizei. Guvernul a alergat în spatele crizei, care a devenit din ce în ce mai amplă şi a început să afecteze din ce în ce mai multe ramuri ale economiei. Dovada cea mai bună este anunţul de ieri, privind posibila renunţare la impozitul forfetar. Un impozit care a fost introdus din zgârcenie, pentru că mulţi bani la buget nici nu avea cum să aducă, dar care a fost un semnal extrem de negativ pentru economie. Dovadă şi miile de firme care şi-au închis porţile imediat după introducerea acestui impozit.
Acum câţiva ani, un prieten de al meu îmi povestea că s-a zgârcit să cumpere o maşină nouă mai performantă, pentru că era prea scumpă. Aşa că şi-a cumpărat una second-hand. După câteva zile însă, i s-a stricat schimbătorul de viteze. A mers la atelier şi reparaţia l-a costat câteva mii de euro. Peste câteva săptămâni s-au dus şi frânele. A urmat direcţia, şamd. Rezultatul a fost că peste câteva luni, prietenul respectiv plătise deja mai mult decât l-ar fi costat o maşină nouă. Aşa şi cu actualul Guvern, care a aplicat o politică economică second-hand. A zis că poate să învingă criza fără să cheltuiască bani pentru investiţii. Acum, poate îşi dă seama că a greşit şi încearcă să repare ce se mai poate. Între timp însă au apărut probleme mai mari şi costurile vor fi şi ele mai mari. Totul este ca măcar acum să realizeze că nu se mai poate cu strategia economică second-hand. Sper că asumarea deficitului bugetar mai mare este un astfel de semnal … deşi mă îndoiesc.