Mă uit la strategia celor din PSD şi PDL. PSD joacă rolul partidului din opoziţie, PDL intră în joc şi îi ameninţă “de formă” pe social-democraţi că îi scot de la guvernare. Urmează o piesă de teatru interpretată de cele 2 partide. Obiectivul este de a scoate PNL “pe tuşă”, prin crearea iluziei că opiniile pro şi contra pe toate subiectele sunt exprimate de PSD şi PDL.
Îmi dau seama că cele 2 partide nu înţeleg că jocul pe care îl fac este unul de sumă nulă. PSD nu poate fi niciodată alternativa la PDL. Reciproca este, de asemenea, valabilă. PSD şi PDL sunt “partide-surori”. Ambele partide se trag din FSN, iar relaţiile dintre aceste 2 partide au fost permanent strânse. Singurul motiv pentru care PDL a reuşit să se disocieze de PSD – dar doar la nivel de imagine – este jocul făcut de Traian Băsescu ca primar al Capitalei şi apoi ca preşedinte. 
Destinul PDL-ului ca partid de sine stătător depinde exclusiv de Traian Băsescu. Nu are doctrină, nu are lideri. Cine îşi aminteşte începutul lui 2003, când aproape trei sferturi din PD trecuse la PSD, înţelege ce spun.
Dacă PDL pierde alegerile europarlamentare, va începe migraţia spre PSD. Iar dacă Traian Băsescu va pierde alegerile prezidenţiale, PDL va fi scos de la guvernare şi va rămâne cu cel mult jumătate din activul actual de partid. Şansa PDL-ului de a mai trăi încă 5 ani este legată de victoria lui Traian Băsescu. De aici, disperarea cu care îşi joacă în aceste zile cartea pe care o mai au.
Pe de altă parte, dacă PSD va pierde alegerile prezidenţiale, atunci Traian Băsescu va repeta strategia pe care a încercat-o cu PNL – fuziunea prin absorbţie. Strategia a eşuat pentru că noi, liberalii, am înţeles că fuziunea cu PD ar însemna sfârşitul liberalismului în România şi cântecul de lebădă ar dreptei autentice. PSD nu va avea aceeaşi tărie. 

Concluzia este simplă: indiferent de rezultatele alegerilor care vor urma, peste un an vom avea două partide puternice pe scena politică româneasă: PNL şi PSD-L (adică, după caz, PSD cu jumătate din PDL, sau PDL cu jumătate din PSD).

P.S. Sunt sigur că, indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale, PNL va adopta poziţia de responsabilitate politică. Ca şi la finalul lui 2008, PNL va refuza să intre la guvernare, atât timp cât nu există garanţii că programul de dreapta, liberal, nu va fi pus în aplicare.